Foc vânăt

Sunt prea galbeni copacii,

Ca să-mi amintesc de viață.

Mă pierd în trăiri și nu știu cine sunt,

Că am uitat trecutul,

Ca frunza desprinsă de ram.

Sunt vinovat, prea vinovat,

Că ceața mă-nconjoară

Și miroase a sămânță moartă.

Am ochii deschiși, dar văd doar tristețe

Și sunt vinovat, dar sunt prea galbeni copacii,

Ca să-mi amintesc de viață.

Mor în fiecare seară, cu părinții în vis

Și nu știu cum arată adevărata dragoste.

Sunt vinovat.

Am liniștea-n gând și tăcerea ei e bolnavă.

Armonia e tristă, iar copacii prea galbeni,

Ca să-mi amintesc de viață.

3 gânduri despre „Foc vânăt

  1. frate, astăzi am primit o întrebare ,ce ai face dacă ai ști că mîine e ultima zi din viața ta ? am răspuns , aș zîmbi fiindcă doar oameni triști mă înconjoară zilnic ….iar un zîmbet printre persoane triste este ca o lumină în întuneric ..acuma copacii se pregătesc de Moarte unele flori au și murit, așteptînd reînvierea

    Apreciază

  2. M-a trezit astazi mirosul de salcimi din fata casei parintesti.Albul imaculat al florii si mirosul incintator ma faceau sa ma simt fericita … Timpul se scurgea lin,rabdator lasindu-ma sa savurez frumusetea primaverii,maretia si tandretea salcimilor. Au trecut anii,au imbatrinit salcimii,eu nu mai am timp sa vin sa-i admir… grijile ma poarta prin lume… Si mi-e dor de ei ,mi-e dor sa fim din nou alaturi….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s