Meditație

Am învățat să mă despart de mine,

În sfârâitul lumânărilor,

În cântecul tăcerii.

Am învățat să mă despart de mine,

În frământarea trupului,

În agonia pieptului.

Am învățat să mă despart de mine,

În chipuri de icoane

Și gânduri absurde.

4 gânduri despre „Meditație

  1. Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
    Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
    E în apă. E în vânt.
    Sau mai departe.

    Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
    Sunt undeva jos sau undeva sus.
    Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
    taina trăită unde s-a dus?

    Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
    De la basmul sângelui spus
    întoarce-ţi sufletul către perete
    şi lacrima către apus.

    (Lucian Blaga-Incheiere)

    Apreciază

  2. O LACRIMA
    O lacrima din lumanarea, care arde
    Prelinsa peste sufletele celor adormiti
    O lacrima de ceara, care cade
    Rostogolita de durerea celor umiliti
    Plecata fruntea, cade peste crucea rece
    Tot asteptand minuni si zile luminoase
    Dar nu mai reanvie viata, care trece
    Si care se preface-n pulbere si oase
    O lacima, care se lasa plansa
    Doar de durere, doar de disperare
    Langa icoana, o inima de suferinti atinsa
    Tot se mai roaga cu-atata indurare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s