Și cad în prăpastia grea, suspendată,
Cu gânduri abstracte și goluri fixate,
Respir, sufocat de călduri și de tremur,
De valuri haotice și slăbiciune.
Nu caut, nu strig, doar ochii visează
Absurdul spontan, persistent și macabru.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
ABSURD 
Reîntoarcere în absurd.
ApreciazăApreciază
Îmi este foarte cunoscută această stare sufletească. Frumoase versuri.
ApreciazăApreciază
Sa ne bucuram ca sintem aici si acum.Sa ne bucuram de soare ,de ploaie sau ger,de adierea vintului,de mugurii in floare ,de caderea frunzelor ,de albeta omatului si sa fim mereu gata a infrunta furtunile ,valurile,nametii…
ApreciazăApreciază