Nimicnicia și Absurdul vieții

de Omar Khayyam

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa – şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ţine.

Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa – vis.

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul – să ţi-l fure?

Toți cei care plecară au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.

Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.

Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceți lampa! Morții nu mai au dimineață.

Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria – la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.

Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire – şi s-au trezit plângând.

Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.

N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
…Acum însă că suntem – de ce să mai plecăm?

Beţivule, imensă urnă, eu nu ştiu cin’ te-a modelat.
Ştiu doar că poţi să-ncapi trei vedre şi ştiu c-ai să te sfarmi curând.
Mult timp am să mă-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit şi-acuma – de ce nu eşti decât pământ?

Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?

Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare
Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare
Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit.
– Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?

Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi,
Deşi am ca laleaua obraz catifelat
Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?

10 gânduri despre „Nimicnicia și Absurdul vieții

  1. Drumul lui Dumnezeu . Moartea nu ar trebuie sa fie o taina , nici sfirsitul acelei taine mari , care e viata ,ci cea mai frumoasa calatorie pe Dumul lui Dumnezeu –Albastru Curcubeu, de unde sa-nceapa, cel mai tainic …zbor !

    …si totusi ! Doar Taina e unitatea de masura a tot ce e tainic…

    Apreciază

  2. Despre Iubire, de Khalil Gibran

    Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
    Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
    Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei.
    Chiar dacă sabia ascunsă în penaju-i v-ar putea răni,
    Iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,
    Chiar dacă vocea ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
    Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
    Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,
    Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
    Asemenea snopilor de grâu ea vă seceră.
    Vă treieră pentru a vă descoji.
    Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
    Vă macină până la înălbirea făinii.
    Vă freamătă până ajungeţi foarte supuşi,
    Ca apoi să vă hărăzească focului său, şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
    Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii, şi astfel să deveniţi o parte din inima vieţii.

    Dar, dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
    Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
    Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.
    Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
    Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
    Fiindcă iubirii îi e de ajuns iubirea.
    Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul este în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt în inima Creatorului”.
    Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
    Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
    Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
    Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte îşi cântă;
    Să cunoşti durerea prea marii duioşii;
    Să fii rănit de înţelegerea iubirii;
    Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
    Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire;
    Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extrazul iubirii;
    Să te întorci acasă împăcat la ora amurgului;

    Apreciază

  3. Şi, apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.

    ***

    Este ultimul vers, care mi-a scapat in commentul anterior
    Imi place mult cum scrii, chiar si durerea atroce care transpare din tot ce scrii si pe care mi-ai transmis-o, si ti-o traiesc, pentru ca esti aproapele meu virtual
    Vorbeste cu parintii tai, cu fratii tai in inima ta, si nu trebuie sa-ti spun eu ca ei nu au murit, ci au plecat in alta parte. Si moartea face parte din viata, si va trebui sa inveti sa o privesti in alt mod. Te doare absenta lor si tacerea lor cea mare. E de inteles.
    Dar are Dumnezeu lucrarea lui cu tine, ai rabdare si vei vedea.
    Intareste-te si mergi inainte, ca asta au vrut parintii tai de la tine. Domnul sa fie cu tine intotdeauna !

    Apreciază

  4. Nu ma cunosti, Viaceslav. Eu sunt din Ardeal, dar Domnul asa a vrut ca sa te gasesc in virtual, si sa incerc sa-ti mangai suferinta atata cat im sta in putinta, daruindu-ti si tie din bucuriile mele. caci acestea mi-au mai ramas: versurile bune, si proza, muzica buna, imagini frumoase… tot ce este frumos in aceasta lume si in aceasta viata catre, totusi, MERITA TRAITA ! Crede-ma

    Si acum voi cita o mare actrita de succes din generatia mea, mai in varsta:

    „Am fost foarte fericită, foarte bogată, foarte frumoasă, foarte adulată, foarte cunoscută și foarte nenorocită, prea adesea dezamăgită. Am avut decepții îngrozitoare. Iată de ce am ales să trăiesc retrasă și singură.” (BB)

    Iar eu repet, viata merita traita.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s