Excedent

Când nu sunt eu, absurdul tace

Și apa tace înghețată,

Când nu sunt eu, absurdul doarme

Și dorm copacii fără frunze.

Când nu sunt eu, nu cântă vântul

Și cerul e înțepenit,

Când nu sunt eu, pământul zace

În mădulare, putrezit.

Când nu sunt eu, nu plânge roua

Și nici amurgul nu suspină,

Când nu sunt eu, absurdul tace,

Când nu sunt eu, nu sunt, nu sunt.

 

 

3 gânduri despre „Excedent

  1. CÂINELE

    Inima
    mi-e tot mai mult
    un câine bătrân
    plin de bube şi răni
    care
    nici oase nici apă
    nici mângâieri
    nu mai vrea…

    Cu ochi acoperiţi de albeaţă
    surd şi fără miros
    caută
    mereu
    orbeşte
    doar glezna Stăpânului;

    atingerea de El
    îi ţine loc de
    hrană şi de
    simţuri

    acestui câine
    bătrân şi slab
    căruia nu i-a mai rămas
    de păzit

    decât

    dragostea

    (Marius Iordachioaia)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s