Când nu sunt eu, absurdul tace
Și apa tace înghețată,
Când nu sunt eu, absurdul doarme
Și dorm copacii fără frunze.
Când nu sunt eu, nu cântă vântul
Și cerul e înțepenit,
Când nu sunt eu, pământul zace
În mădulare, putrezit.
Când nu sunt eu, nu plânge roua
Și nici amurgul nu suspină,
Când nu sunt eu, absurdul tace,
Când nu sunt eu, nu sunt, nu sunt.
ABSURD 
Ba esti !
ApreciazăApreciază
frate nu uita că exişti, Dumnezeu te iubeşte !
ApreciazăApreciază
CÂINELE
Inima
mi-e tot mai mult
un câine bătrân
plin de bube şi răni
care
nici oase nici apă
nici mângâieri
nu mai vrea…
Cu ochi acoperiţi de albeaţă
surd şi fără miros
caută
mereu
orbeşte
doar glezna Stăpânului;
atingerea de El
îi ţine loc de
hrană şi de
simţuri
acestui câine
bătrân şi slab
căruia nu i-a mai rămas
de păzit
decât
dragostea
(Marius Iordachioaia)
ApreciazăApreciază