Despre fericire

Sunt trist și tristă-i existența mea.

Am sângele trist și tu încerci să-i schimbi culoarea,

Dar sângele tot trist rămâne.

Sunt trist și sufletul mi-e trist.

Am ochii triști și tu încerci să-i faci strălucitori,

Dar ochii mei tot triști rămân.

Sunt trist și viața mă-ntristează,

Încerci s-o schimbi, dar viața tristă este.

 

19 gânduri despre „Despre fericire

  1. kushter, m-am intristat cind ti-am citit autobiografia. Atitea pierderi la o virsta asa de tinara…Si pe mine ma afecteaza profund moartea (al oricarui om din jurul meu, chiar daca nu ii cunosc prea bine). Cind mama mea a murit, desi avea 65 de ani, 5 ani de zile am plins-o aproape zilnic, cind eram singura.

    Totusi, daca ai o credinta in Dumnezeu tristetea nu este iremediabila. De asemenea, o sotie/sot buna/bun, iubito(a)r(e) si copii sint o mare binecuvintare care ne schimba perspectiva.
    Nu vreau sa iti spun eu de ce ai nevoie tu, ci doar ma doare pentru tine pentru ca am si eu copii de virsta ta. Poate ti-ar placea cintecele lui Adi Gliga (si el a avut o copilarie plina de durere fiind abandonat de mama lui pina l-a gasit pe Dumnezeu.

    Apreciază

  2. Imi pare bine ca am descoperit blogul tau; ai talent pentru poezie. Cind citesc poeziile tale, imi aduc aminte de unele versete ale lui Solomon din cartea Eclesiastul; iata un om care nu ducea lipsa de nimic, si totusi avea momente (crize) melancolice…

    Apreciază

  3. O pierdere nu insemna ca automat trebuie sa ne pierdem cu ea. Pierderea cuiva drag ne va face să preţuim pe viitor tocmai persoana ce însumează calităţile celui pe care l-am pierdut cîndva, mai ales dacă este o persoană din familie. ” Eu spun, eu rîd, eu cînt,
    eu sunt un rob al vieţii.
    Eu sunt un ciob de pe pămînt,
    ce dau culoare ceţii.
    Eu apăr nemurirea,
    căci sunt un muritor.
    Eu pot sa-mi cînt iubirea,
    Prin taine pot să zbor.
    Eu singur cer uitării,
    să-mi lase-n pace anii.
    Dar cine-i „Eu”-un nimeni
    „Eul” piere printre semeni.

    Apreciază

    1. Aiurea! Dacă, pierzând pe cineva, încerci să prețuiești pe altcineva, indiferent din care motiv, înseamnă trădare și egoism la cel mai scârbos nivel. Pierduți suntem de când ne naștem.

      Apreciază

  4. Încercînd să preţuieşti pe cineva care se apropie de tine la fel ca persoana pe care ai pierdut-o, încercînd să dăruieşti dragoste şi s-o primeşti în acelaşi timp; nu este o trădare ci un fel de-a te trata de singurătate şi de tristeţe.

    Apreciază

  5. Încearcă să priveşti şi partea frumoasă a lucrurilor. Venim pe lume cu un anumit ţel. Trecînd prin situaţii dificile ne fortificăm pentru altele posibile. La alte lovituri din partea sorţii nu ne mai cutremurăm ca prima dată. Suferind o bună parte din viaţă, devenim imuni la alte suferinţi sau încercăm să le redăm speranţe celor care trec prin situaţii asemănătoare.

    Apreciază

    1. Și care e rostul? Care parte frumoasă? Și de ce s-o privesc (dacă există)? Cine v-a spus că venim cu un anumit țel? Mie nimeni. Și care e țelul? Moartea? De ce trecem prin situații dificile? Sau acesta este țelul? Și de ce trebuie să suferim? Sau asta e partea frumoasă pe care trebuie s-o privesc?

      Apreciază

  6. De multe ori suferim ca apoi să ne dăm seama ce trebuie să preţuim cu adevărat în viaţă şi iar ne întoarcem la primele apecte!!!

    Apreciază

  7. si eu cred la fel : a inlocui pe cineva cu altcineva inseamna tradare si superficialitate, caci orice Om este Unic si Irepetabil, adica De neinlocuit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s