Mă astupă (c)orbii
Negri, agresivi,
Mă love(iube)sc (ab)surzii
(Cr)uzi și depresivi.
Mă (cu)prinde moartea
Rece, viole(n)t,
Devorând sălbatic
Trupul somno(lent).
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
ABSURD 
cat de bine suna!! 🙂
ApreciazăApreciază
ceva deosebit.. î-mi palce enorm de mult…Bravo…multă inspiraţie la noi creaţii
ApreciazăApreciază
Interesante trăiri. Sunt unele momente când simt şi eu aşa ceva.
ApreciazăApreciază
Spunea cineva că o poezie reuşită este aceea, pe care citind-o, să te gândeşti că ai putea scrie una la fel. Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Fain joc de cuvinte… Dar ideea ei – nu esti capabil de bucurie?
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! Ce e aia „bucurie”?
ApreciazăApreciază
Ceea ce nu e tristete!!! Lumina si miscare. Umplere a fiintei de ideal si realitate fara mahnire. Mai simplu : drum catre fericire!!!
ApreciazăApreciază
Nu sunt capabil de bucurie. Mulțumesc pentru explicații.
ApreciazăApreciază