Somnul

Somnul din care am apărut

E dureros și nedrept.

Somnul din care am apărut

M-a rupt forțat de sine

Și m-a aruncat în vis.

Somnul din care am apărut

M-a țesut din iluzii

Și dimensiuni absurde.

Strig de durere și nedreptate.

Am ochii roșii, nebuni, însângerați.

Strig și lăcrimez distrus.

Somnul din care am apărut

Mi-a strecurat suferința

Sub piele.

Strâng pumnii și ridic ochii

În vid.

Pământul mă amețește.

Mi-e greață.

Strig de durere și nedreptate,

Strig și îmi sângerează gâtul.

Mă înec cu bucăți de carne

Ce lunecă pe gât, mustind intens.

Ochii înmărmuresc în lacrimi

Și mă ustură sălbatic.

Mă prăbușesc îngrozit

Și caut să beau, vreau apă.

Beau, dar pe gâtul rupt și însângerat

Curge pământ uscat.

Scuip bucăți de carne.

Gustul sângelui îmi astupă mirosul.

Nu pot respira.

Înghit și sângele se oprește undeva.

Înghit, iar sângele țâșnește pe urechi.

Nu aud.

Mă lovesc peste urechi,

Mușc din mine…

Somnul din care am apărut

E dureros și nedrept.

Somnul din care am apărut

M-a rupt forțat de sine

Și m-a aruncat în vis.

Un vis efemer, dar profund

Și dramatic.

Somnul din care am apărut

Mă omoară, ca să mă readucă

În sine.

Somnul m-a aruncat în vis

Ca să mă omoare nemulțumit

De mine sau de sine

Și să mă readucă în somn.

Somnul din care am venit

E dureros și nedrept.

3 gânduri despre „Somnul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s