Cerul trist, însângerat,
Freamătă-n suspin de boare
Un copac îngândurat.
Murmură tăcută valea,
Sclipitoare, somnoroasă,
Plânge iarba, dor și jale,
Peste rouă fum se lasă.
Soarele străin înțeapă,
Cerul țipă plumburiu,
Valuri tremură pe apă,
Lacul pare că e viu.
Tot mai negru e pământul,
Frunze cad și se usucă,
Curge roua, bate vântul,
Soare putred, cer pe ducă.
Apăsătoare atmosferă.
ApreciazăApreciază
Atmosferă macabră și angoasă cotidiană: iată starea, iată culoarea existenței.
ApreciazăApreciază
În clipa hotărâtă,
Cu mintea relaxată,
La Kushter prin „palat”,
Cu rost eu m-am plimbat.
Găsind o fantezie,
Destulă curtoazie,
Specific exprimat,
În ceea ce-a creat!
ApreciazăApreciază
Frumos…
ApreciazăApreciază
Ambianţă marcantă, dar se simte spiritul intensificator al durerii acestei realităţi veşnic neîmplinite. O tristeţe ce-şi imprimă culorile în orice suflet. Meditativ, frumos.
ApreciazăApreciază
Profundul elucubrant.
ApreciazăApreciază