Pe zare răsturnată
Vopseşte-n mură fină
Tot orizontu-odată.
Liliachiu deschisă-i
Biserica plouată
Ce-aburcă turla-ncinsă
De zori imaculată.
Doi plopi se ţin de mână,
Privesc de sus la nori
Şi-un verde îi cunună
C-o flacără de flori.
Din cerul cu vopsele
O rază-a scăpătat
Şi sânu-n acuarele
Pe loc şi l-a spălat.
Cu mâna sa de boare
Şi rândunele vii
Se-ntinde pîn’ la soare
Cu ochii vişinii.
Deci, așa arată biserica sufletului tău?!
ApreciazăApreciază
Nu cred că poate exista biserica sufletului meu. Există doar biserici. Biserica sufletului meu e aceea în care pășesc. Aici am descris o imagine surprinsă cândva.
ApreciazăApreciază
Crăciun fericit Slavic.Bucuriile vieţii să te însoţească mereu.
ApreciazăApreciază
Multa sanatate si un an nou mai bun!
ApreciazăApreciază