Intrauniversală

La noapte vom cina cu Pluton,

La noapte stele nu vor fi,

Azi, greață, ce plăcea odată,

Din abundență va trezi.

La noapte vom cina cu Pluton,

La noapte stele nu vor fi,

Azi cei care eram odată

Mult mai nebuni ne vom trezi.

La noapte vom cina cu Pluton,

La noapte vom dormi la el

Și Universul în privire

Va fi absurd, va fi la fel.

6 gânduri despre “Intrauniversală

      1. Adevărat a gândit Seneca! Dar ce ne facem dacă adevărul lui este ușor de acceptat, dar greu de realizat? Facem parte dintr-un nemilos curs al timpului, care ne supune vieții și ne duce, negreșit, spre moarte. Timpul nu se oprește și nu se îngheață. Aceasta este dura realitate.

        Apreciază

        1. Nici nu cred că e nevoie de realizat ceva: absurdul decurge de la sine. El este predestinat. Nu te poţi opune, nu poţi schimba, chiar şi alegerea noastră sau deciziile sunt deja predestinate, intuite.

          Apreciază

    1. – Pentru ce este lăsat Omul în acest „Nicăieri” de aici?
      – Pentru a căuta.
      – Ce anume?
      – Moartea.
      – Dar ea este aici, în Om şi în afara lui, este lumea lui.
      – Tocmai de aceea.
      – O va găsi vreodată?
      – Nu!
      – De ce?
      – Fiindcă atunci ar muri, şi n-ar mai avea cine să o găsească. Astfel Omul trăieşte în
      Moarte visul Vieţii.
      – Dar iubirea Străine din Mine cine este?
      – Dar tu cine eşti Străine de Mine, de mă întrebi?
      – Eu sunt o întrebare.
      – A cui?
      – A morţii din mine care eşti tu.
      – Eu? Eu sunt doar Eu, şi atât, nu sunt Moarte.
      – Şi Eu sunt Eu, nu sunt Moarte, dar mă îndrept spre ea.
      – Amândoi ne îndreptăm spre Moarte, Străine din Mine.
      – Aşa e Străine din Mine.
      – Ciudat ne cheamă pe amândoi la fel.
      – Nu.
      – De ce?
      – Eu trebuie să fiu Viaţă iar tu Moarte.
      – De ce?
      – Din teamă de Moarte, din teamă de Viaţă. Din teamă de Mine din teamă de Tine.
      – Viaţa cui?
      – A unuia din noi.
      – Care Moare?
      – Nu… care Murim!
      – Încotro?
      – Nicăieri!
      SORIN CERIN

      Apreciază

      1. Omul a fost nascut cu un scop,nu sa moara,ci sa caute cu inima sincera de ce anume el exista si nimeni altcineva. Viata este clipa,momentul si nimic altceva,prezentul care tine mai putin de o secunda si pana nu te inveti sa o simti si sa o traiesti,pana nu vei incepe a cauta,atat timp nu vei gasi nimic si te vei gandi la ce a fost si ce o sa vina…totul depinde de cum iti traiesti viata.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s