Exist în armonie
Și sunt legat de moarte,
Eu m-am născut prea singur
Ca să mă las de noapte.
Mă las purtat de goluri,
Nimicul mă îngheață,
Tăcerea absolută
Mă-nvăluie în ceață.
Alunec în uitare,
Adorm în nesimțire,
Plutesc străin în toate
De frig și amețire.
Măsor necunoscutul
În vise prea aride,
Adâncă și pustie
Căderea mă ucide.
Exist în armonie,
Dispar în vid și gheață,
Eu m-am născut prea singur
Ca să trăiesc o viață.
ABSURD 
Te-ai născut prea singur ca să trăiești o viață? Ai scris așa de parcă viața durează foarte mult, insuportabil de mult. Pe de-o parte așa este, dar pe de altă parte viața durează foarte puțin. Termenul „viață” este relativ. Viața se raportează la omul care o trăiește și la clipele pe care le trăiește. Pentru cel care are măcar un singur motiv de fericire, un singur pilon de care s-ar ține, cât de durabilă n-ar fi viața lui, din ea deja se reduce ceva.
Exiști în armonie? Dacă ar fi așa nu ți-ar fi destulă viața.
Cu respect și admirație!
ApreciazăApreciază
O viaţă nu e suficient pentru a iubi, pentru a fi fericit. Dar aceste trăiri sunt intense, iar existenţa efemeră, aşa că presupun să dispar cât mai curând, ca să nu devin dependent şi copleşit de ele. E dureros să le accepţi, ca mai apoi să ţi se ia. Forţat. Precum viaţa. Forţat ţi se dă şi tot aşa ţi se ia. Armonie semnifică ordine, împăcare, împlinire. Deci, nu mai ai nevoie de nimic. Mulţumesc pentru intervenţie. Cu aleasă consideraţie!
ApreciazăApreciază
Slavic, nu trebuie sa dispari, trebuie sa laşi semn că ai trecut pe aici.Pământul ne poate ţine pe toţi la suprafaţă, atâta timp cât emanăm bunătate, milă, compasiune,speranţă,iubire.Când devenim egoişti, răi, nebuni,etc. deja nu mai avem sănătate.Boala ne va acapara şi vom trece dedesupt.
Mami, dacă vrei să ai ceva în viaţă, trebuie să lupţi să păstrezi,să faci sacrificii, să simţi că te doare.
Îţi doresc să ai calea pe care mergi luminată şi plină de flori frumos mirositoare.Drumul acesta nu-l face singur, în doi e mult mai sigur.
ApreciazăApreciază
Cu profundă gratitudine pentru sfaturile înţelepte! Lupta îmi aminteşte de morile de vânt, sacrificiul – o nebunie inutilă şi neapreciată, iar durerea – o trăire cotidiană. În doi e mai sigur…
ApreciazăApreciază
insusi viata-ti e partenera ta spre moarte.
Bucura-te si simte caldura ei,si umple golul care te ucide.
Odata ce ne nastem suntem predispusi si mortii.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult pentru susţinere!
ApreciazăApreciază
“Dacă nu vom mai şti niciodată că am trăit cândva o viaţă pe această planetă atunci de ce o
trăim şi pentru cine?
Dacă după noi rămâne doar praf şi oase în descompunere, de ce le mai producem? Aceste
oase au visat cândva, au iubit, suferit, dorit sau urât. Aceste oase s-au răzbunat sau au luptat.
Dacă am şti că moartea ne desparte de fapt de acest vis denumit viaţă şi că la fel de bine ne
putem trezi la o altă realitate care este tot vis raportată la o alta şi alta, la fel cum ne trezim
dimineaţa din somn, conştienţi că am trecut printr-un coşmar pe care l-am trăit cât se poate de
intens.
Câţi oameni realizează în momentul visului că visează? Foarte puţini sau aproape deloc.
Majoritatea trăiesc din plin realitatea acelui vis precum trăiesc la fel de plin realitatea celuilalt vis
care se numeşte viaţă.
Odată ce există moarte, oricâte averi am avea ele rămân aici, în această pseudorealitate a
visului. De ce mai este goana după noi şi noi bunuri ale unora care au bani cu care să trăiască mai
multe sute de mii de vieţi, în timp ce alţii nu au ce pune pe masă, fiind robii celor avuţi? De ce
această goană absurdă care are ca rezultat suferinţa celor furaţi şi bucuria celor care fură?
Unicul sens este absurdul chiar dacă acesta încearcă să devină estompat de tot felul de replici
al unor voci planetare, cum ar fi puterea şi influenţa naţională, regională sau globală, menţinerea
unui sistem ce denotă o anumită ordine mondială.
Oare această ordine mondială este benefică pentru miliardele de oameni care vieţuiesc pe
această planetă sau este doar un indice machiavelic prin care aceste miliarde de suflete pot fi mai
lesne întemniţate şi terorizate de către ordinea în sine?”
SORIN CERIN
ApreciazăApreciază
frumos!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Sweety!
ApreciazăApreciază
Îmi place această poezie, e Ars Poetica ta, te caracterizează.
ApreciazăApreciază
De unde știi? 🙂
ApreciazăApreciază
Superbe versurile …
ApreciazăApreciază