Escatologică

Lumina ochilor tăi

E pe cale să dispară,

Numele tău va arde

Veşnic în inima mea.

Eu, tăiat în jumătate

De gheţarul uitării,

Voi roade sălbatic

Din mormântul amintirilor,

Iar sângele negru şi vâscos

Se va-ntinde afară din mine.

Slăbit, voi strânge trupu-ţi rece

Şi uscat de dor şi frunze.

Voi striga cu durere profundă

Şi suferinţa mă va rupe în bucăţi.

Mă voi târî până la ochii tăi,

Dar în locul lor voi găsi

Doar lacrimi.

Şi chinuit de sete, voi bea,

Până, înecat şi umflat,

Voi cădea alături

Să ascult liniştea

De pe buzele tale

Şi frigul din noi.

11 gânduri despre “Escatologică

  1. Citesc și mă covârșesc sentimentele. Sunt multe și contradictorii. Nu știu pe care să le aleg, pe cele bune sau pe cele mai puțin bune. Dar toate sunt puternice. Mă influențează ceea ce scrii. Ești bravo! Baftă!

    Apreciază

  2. Voi striga cu durere profundä/si suferinta mä va rupe în bucäti…mi-e cunoscutä aceastä stare…felicitäri domnule Poet, scrii pur si simplu minunat…

    Apreciază

  3. Bravo!sa zic ca chiar trec fiori pe mine citind aceasta poezioara esti romantic si foarte indragostit de persoana X care probabil te-a parasit sau e pe cale de duca,nu te framinta ce se face se face spre binele tau,dar sentimentul la sigur va ramine in inima ta fara ca tu sa vrei…

    Apreciază

    1. Mulțumesc, Tatiana! Mai devreme sau mai târziu, orice romantism își găsește sfârșitul, într-o ambianță romantică sau mai puțin. Și rămâne sentimentul, apoi amintirea, apoi nimic…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s