Blogul lui Veaceslav

Verde

·

Sunt mort.

Stau nemişcat în iarbă.

Greieri uzi îmi intră în urechi.

Plouă peste mine

Şi stropii lunecă pe frunte,

Pe faţă, pe ochi, dar nu clipesc.

Pământul se moaie sub mine

Şi mă afund.

Ploaia devine mai murdară,

Mai neagră,

Iar mie mi se pare că e sânge…

Sunt mort.

Am iarbă în păr.

Stau cu faţa în pământ.

Frunzele plopului se spală

Peste mine

Devenind mai lucitoare,

Mai verzi.

Ceaţa mă învăluie,

Se lasă tot mai frig.

Plouă în mine.

Sunt mort.

¶¶¶¶¶

¶¶¶¶¶

4 răspunsuri la „Verde”

  1. Verde???
    „Culoarea Graalului, vasul de smarald ce conține sângele Dumnezeului întrupat, în care se amestecă, topindu-se, jertva și dragostea, amurgul și zorii, moartea și învierea.”
    Văd că te frământă sentimente contradictorii…

    Apreciază

    1. Întotdeauna am fost aşa. Răzvrătit şi supus, paradoxal şi banal…

      Apreciază

      1. Și unic în felul tău.

        Apreciază

        1. Mulţumesc. Nu e un merit.

          Apreciază

Lasă un răspuns către Victrix Anulează răspunsul