Stau nemişcat în iarbă.
Greieri uzi îmi intră în urechi.
Plouă peste mine
Şi stropii lunecă pe frunte,
Pe faţă, pe ochi, dar nu clipesc.
Pământul se moaie sub mine
Şi mă afund.
Ploaia devine mai murdară,
Mai neagră,
Iar mie mi se pare că e sânge…
Sunt mort.
Am iarbă în păr.
Stau cu faţa în pământ.
Frunzele plopului se spală
Peste mine
Devenind mai lucitoare,
Mai verzi.
Ceaţa mă învăluie,
Se lasă tot mai frig.
Plouă în mine.
Sunt mort.
Verde???
„Culoarea Graalului, vasul de smarald ce conține sângele Dumnezeului întrupat, în care se amestecă, topindu-se, jertva și dragostea, amurgul și zorii, moartea și învierea.”
Văd că te frământă sentimente contradictorii…
ApreciazăApreciază
Întotdeauna am fost aşa. Răzvrătit şi supus, paradoxal şi banal…
ApreciazăApreciază
Și unic în felul tău.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Nu e un merit.
ApreciazăApreciază