Poezia mea

Caută-mă şi nu mă vei găsi,

Dar ce vei găsi, după ce voi pleca?

Întreabă-mă ce caut aici

Şi voi tăcea, ca să nu te mint,

Ceilalţi te vor minţi, căutând să-ţi explice…

Aş vrea să-ţi aminteşti de mine mâine,

Dar e dureros, fiindcă alte vieţi vor fi

Mai vii decât mine.

Priveşte-mi ochii şi vei vedea goliciunea

Cu care voi cuprinde întunericul.

Strânge-mi mâna şi vei simţi

Căldura pământului.

Vorbeşte-mi şi vei gusta

Din tăcerea profundă.

Întreabă-mă şi vei justifica

Durerea.

Stai cu mine, ca să nu-ţi simt prezenţa,

Pleacă şi-mi va fi dor de această stare.

Caută-mă și nu mă vei găsi,

Dar ce vei găsi, după ce voi pleca?

13 gânduri despre „Poezia mea

  1. Dragostea împarte oamenii în două categorii: cel ce iubește și toți ceilalți.
    Tacerea celui ce iubește este mai vorbitoare decât cele mai frumoase cuvinte ale celorlalți.
    Goliciunea sufletului lui cuprinde mult mai multă căldură și afecțiune decât a oricărui altcuiva.
    El, chiar fiind departe, este mai aproape decât oricine altcineva care se află în preajmă.
    Și tot ceea ce ai descris aici, cu toate că este colorat în tristețe, este atât de așteptat și dorit, cu toate că poartă amprenta durerii – e dulceeeeeeeee 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s