Blogul lui Veaceslav

Noapte de vară

·

Stau închis.

În jur păianjeni

Negri și păroși se mișcă.

Cad pe mine

Și sălbatici

Strâng picioarele pufoase.

Săr și mă agit în noapte,

Împăienjenit pe față,

Mâinile îmi sunt mușcate,

Pielea arde și mă-nțeapă.

Strig și simt

Cum intră-n gură,

Mișcătoare și grețoase,

Picioroange ascuțite,

Foșnitoare și păroase.

Scuip și se lipesc de limbă

Și-mi stropesc otravă-n gură.

Eu mă zbat,

Iar ochii umezi

Sunt mâncați pe jumătate.

Dau cu mâna, însă mușcă,

Mai adânc pătrund

În craniu

Și se mișcă pe sub piele

Fioroasele dihanii.

Carnea-i udă și se sparge,

Curge sânge, se lipește,

Bubele se umflă negre,

Tot în jurul meu foșnește.

Cad acoperit în noapte

Sub păianjenii sălbatici,

Mă astupă, intră-n mine

Să depună ouă grase.

4 răspunsuri la „Noapte de vară”

  1. Mie mi se asociaza paianjenii acestia ai tai cu niste ginduri, senzatii ucigatoare care incet, incet, te domina, care pun stapinire pe intreaga ta fiinta si te tin in prizonierat. Tu incerci sa-i alungi si prin asta le apropii si mai mult izbinda.

    Apreciază

    1. Frumos! Să știi că ar fi ceva adevăr în ceea ce spui. Mulțumesc pentru decodare. Ești pătrunzătoare 😛

      Apreciază

  2. Victoria are din nou dreptate.Incotro te duci Slavic.Mami, viata asta poate fi atat de frumoasa, cu toate neajunsurile ei.

    Apreciază

    1. Poate, dar nu e. Mă duc acolo, unde merg toți. De ce sunt vinovat că trăiesc asemenea stări?

      Apreciază

Lasă un comentariu