Stau în pat şi ard în flăcări,
Prins de şerpi, încolăcit,
Strigăt crud, din gură-mi focul
Mistuie necontenit.
Pieptu-mi rupe cu cruzime
Şi mă muşcă ne-ncetat,
Din adâncu-ntunecimii,
Scorpionu-nsângerat.
Ochii fioroşi de fiară
Mă străpung şi mă-ngrozesc,
Viermii colcăie în mine
Devorând diavolesc.
Tremur şi mă zbat în chinuri,
Bezna mă apasă greu,
Văd doar ochii plini de sânge
Mistuindu-mă mereu.
Mă înghite focul veşnic,
Şerpii au intrat în mine,
Strig şi strigătul dispare,
Limba-n flăcări se menţine.
„Chin – Un proces de aclimatizare care pregăteşte sufletul pentru altă lume amarnică.”
Ambrose Bierce
ApreciazăApreciază
Cam aşa ceva, deşi nimic nu e cert.
ApreciazăApreciază