Iată… şi atât (e ceea ce n-am cerut)

Spune-mi, iarbă, eu ce caut

Cu piciorul peste tine;

De ce soarele  e roşu

Cum e sângele în mine?

Spune, verde, de ce-i neagră

Inima, precum pământul,

De ce strig, când veau tăcere

Şi exist, când moarte-i gândul?

Spune-mi, iarbă, eu ce caut

Şi ce cauţi, tu, sub mine?

De ce facem umbră umbrei

Şi cădem uscaţi, străinii?

Spune-mi, iarbă, de ce coasa

Ne alintă ca o mamă

Şi de ce semănătorul

Ne aruncă fără seamă?

De ce inima îmi bate

Şi sămânţa încolţeşte,

De ce firul care moare

Se închină, mulţumeşte?

Spune, iarbă, eu ce caut,

De ce nu-s scutit de viaţă

Şi de ce mă legăn, oare,

Mistuindu-mă în ceaţă?

2 gânduri despre „Iată… şi atât (e ceea ce n-am cerut)

  1. „Poți să apui dacă un om este isteț după răspunsurile lui. Poți să spui dacă un om este înțelept după întrebările lui.”
    (Naguib Mahfouz)
    Bravo!!! Îmi place mult poezia. E minunată!!!

    Apreciază

    1. Mulţumesc mult, Victoria! Mă bucur că ţi-a plăcut poezia.
      „Cel care se crede înţelept şi care îngăduie să i se dea această însuşire, are de-acuma defectul acesta în plus faţă de alţii.”

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s