Tristeţe

Roşu răsărit de soare,

Cerul trist, însângerat,

Freamătă-n suspin de boare

Un copac îngândurat.

Murmură tăcută valea,

Sclipitoare, somnoroasă,

Plânge iarba, dor şi jale,

Peste rouă fum se lasă.

Soarele străin înţeapă,

Cerul ţipă plumburiu,

Valuri tremură pe apă,

Lacul pare că e viu.

Tot mai negru e pământul,

Frunze cad şi se usucă,

Curge roua, bate vântul,

Soare putred, cer pe ducă.

4 gânduri despre „Tristeţe

  1. O altfel de descriere, versuri pline de substanta.Dar tot nu sunt multumita.Scrie ceva despre frumusete, despre speranta, despre dorinte.Stiu ca poti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s