Roşu răsărit de soare,
Cerul trist, însângerat,
Freamătă-n suspin de boare
Un copac îngândurat.
Murmură tăcută valea,
Sclipitoare, somnoroasă,
Plânge iarba, dor şi jale,
Peste rouă fum se lasă.
Soarele străin înţeapă,
Cerul ţipă plumburiu,
Valuri tremură pe apă,
Lacul pare că e viu.
Tot mai negru e pământul,
Frunze cad şi se usucă,
Curge roua, bate vântul,
Soare putred, cer pe ducă.
ABSURD 
O altfel de descriere, versuri pline de substanta.Dar tot nu sunt multumita.Scrie ceva despre frumusete, despre speranta, despre dorinte.Stiu ca poti.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc că mai treceţi pe aici.
ApreciazăApreciază
„Numai tistețea oferă climatul prielnic înfloririi ideilor.”
Emil Cioran
ApreciazăApreciază
E corectă şi o asemenea perspectivă!
ApreciazăApreciază