Blogul lui Veaceslav

Steaua

·

Clipa vine şi se duce,

Dar n-o chem şi n-o resping,

Steaua arde la răscruce:

N-o păstrez şi nu o sting.

N-am bătut – mi se deschide,

N-am cerut, dar mi se dă,

Steaua-mi singură decide

Când se-aprinde şi când stă.

Fac ce nu am vrut vreodată,

N-am cerut nici ce nu fac,

Steaua mea necăutată

Mă orbeşte ne-ncetat.

4 răspunsuri la „Steaua”

  1. Da, soarta este dură!!!

    Apreciază

    1. Aş spune absurdă.

      Apreciază

  2. Sper sa nu gresesc, dar nu stiu de ce… nu vad STEAUA prin prisma a „ceva” ci a „cuiva”.

    Apreciază

    1. Asta şi este artă: o poţi interpreta divers.

      Apreciază

Lasă un comentariu