Ce rost mai are viaţa-ntreagă,
Că rodul mâinii tale piere
Şi în nisip lumina dragă
Umbri-va trupuri efemere!
De ce atâta osteneală
În fuga viselor deşarte?
Din pom arid şi roadă goală,
Din mort ajungi până la moarte!
Speranţe creat-ai?
Inventat-ai valori?!
Şi-o floare uscată-ţi
Va zice că mori!
Cineva-şi acceptă moartea,
Cineva la viaţă speră,
Toate visele-s deşarte,
Existenţa – efemeră.
Soarele străluce palid
În privirea mea din urmă,
Pentru el există cale,
Umbra mea nu lasă urmă.
ABSURD 
Sînt ferm convinsă că umbra ta va lăsa urmă, ai poezii minunate ce merită să fie citite şi publicate. Eşti un poet în devenire, am încredere în tine. Muuultă baftă, inspiraţie şi răbdare!
ApreciazăApreciază
Câtă naivitate! Şi ce rost va avea umbra aceasta, care nici ea nu e veşnică şi nu va ajuta un mort ca mine, pentru cadavrul meu descompus şi putred?
ApreciazăApreciază
Poate ajuta pe altcineva….
ApreciazăApreciază
Sigur nu pe mine! Ceilalţi puţin mă interesează… că voi putrezi eu şi nu ei…
ApreciazăApreciază
Sigur ca si ei…. doar nu sint nemuritori….
ApreciazăApreciază
Atunci care-i rostul că nu este rost? Eu mor, ceilalţi mor… care e rostul umbrei noastre efemere?
ApreciazăApreciază
Unul Dumnezeu stie!
ApreciazăApreciază
Dar eu? Am venit unde nu vreau, nu ştiu nimic, fac ce nu vreau şi pe de-asupra voi mai plăti pentru tot???
ApreciazăApreciază
Esti prea egoist! Eu, eu, eu….. Toti am venit pe lumea aceasta fara voia noastra, din dorinta altcuiva…. din dorinta unei forte divine si cu aprobarea parintilor….
ApreciazăApreciază
Şi cine nu e egoist? Asta demonstrează încă o dată că rost nu este, dar noi îl inventăm, deoarece suntem egoişti…
ApreciazăApreciază
Slavic,esti prea inversunat. Toti avem un rost si trebuie sa lasam urme pe unde trecem.Uite ce frumos scriu fetele despre versurile tale.Si nu exagerează,scrii poezii deosebite,deşi mie mi-ar fi placut să fii mai optimist.Incearca să te schimbi şi vei avea şi satisfacţii pe măsură.Nu uita, eşti viu şi asa trebuie să rămâi,până când rostul tău pe acest pământ se va fi încheiat.
ApreciazăApreciază
Dacă avem toţi un rost, de ce nu-l cunoaştem? Eu, personal, nu am nevoie nici de rost, nici de absurd, dar mi s-au impus toate… Toţi avem rost… Puţin probabil. Pentru cineva rostul e să poată salva oameni, iar pentru altcineva – să-i omoare. Care-i rostul? Este vreun rost general-valabil? Atunci cum putem vorbi de rost, în general? Fleacurile cărora noi le spunem rosturi sunt nişte justificări absurde şi egoiste. Ne place ceva – asta e rostul! Foarte simplu. Nici un fel de filosofie! Nu cred în rost. Existenţa este absurdă!
ApreciazăApreciază
Slavic,imi vine sa te bat mami, pai se poate…Priveste in jurul tau sa vezi ce frumuseti sunt.Nucred ca nu poti simti vibratiile oamenilor onesti,simpli,buni,vii.Te roag[ mami sa te schimbi, e in puterea ta sa faci asta.Imi doresc mult ca Dumnezeu sa-ti lumineze calea.
ApreciazăApreciază
Să mă schimb de dragul cui? Că eu nu vreau nimic. Mulţumesc că mai vizitaţi şi pagina mea!
ApreciazăApreciază
… de dragul celor care te iubesc!!!
Pasivitatea ta, indiferenta si nedorinta de a”trai”, desi nu vezi, sint sigura ca provoaca suferinta celor care le pasa de tine. Nu trebuie sa te schimbi in totalitate, pentru ca esti iubit pentru ceea ce esti, dar sa incerci sa insufli dorinta de a trai si celorlalti.
ApreciazăApreciază
De ce să-i amăgesc, să-i hrănesc artificial? Dacă cei din jur vor să trăiască – o vor face şi fără ajutorul meu. Nu vreau să influenţez pe nimeni: nici pozitiv, nici negativ. Iar chestia cu iubirea e într-adevăr amuzantă! Aud în premieră să se pună accent serios pe un asemenea fleac efemer! Mulţumesc mult pentru vorbe bune!
ApreciazăApreciază
Nu vreau sa te indispun, dar incercarile tale de a ramine neutru nu au succes…. vrei tu ori nu, oricum se va gasi cel putin o persoana in viata careia ai lasat amprenta.
ApreciazăApreciază
Să fie, dar asta nu înseamnă încă nimic. Vor urma alte persoane şi alte amprente… Rămâne ceva veşnic? Nu văd aici vreun motiv de a mă schimba.
ApreciazăApreciază
Nu sint eu acea care iti cere sa te schimbi. Consider ca nimeni nu are acest drept. Decide singur cum influentezi oamenii, nu zic pe cei carora le pasa de tine, ci pe cei de care-ti pasa tie.
ApreciazăApreciază
Nu cred că eu pot decide ceva. Se decide în locul meu. Nu am decis când m-am născut, nu mi-am ales părinţii, statul, limba, naţionalitatea, oamenii din preajmă, viitorul, prezentul. Sunt aruncat în anumite condiţii, care, indiferent de alegerea mea, se vor solda cu un singur sfârşit.
ApreciazăApreciază
Parintii, statul, limba, nationalitatea, oamenii din preajma, prezentul….. de care din ele nu esti satisfacut? Cit despre sfirsit, el e unul pentru toti.
ApreciazăApreciază
Nu înţeleg de ce mi s-au impus, mi s-au băgat pe gât, că eu doar nu le-am cerut şi nici nu le-am acceptat. În rest – absurdul e interesant! Un „motiv”, doar unul, pentru a exista, ar fi curiozitatea: să vezi care e limita prostiei şi absurdului! Dar am impresia că trebuie să exişti veşnic!
ApreciazăApreciază
Prostia si absurdul nu au margini…
ApreciazăApreciază
Bine spus! Sper ca moartea măcar să le limiteze.
ApreciazăApreciază
„Moartea nu e decit un fenomen, adica o aparenta”(G. Calinescu)
Bine dragii mei, dar cit se poate de vorbit despre moarte?! Uitati- va bine in jurul vostru, Dumnezeu a creat-o nu numai pe doamna in negru cu coasa in mina, dar si natura, dragostea, prietenii si multe alte lucruri la fel de „efemere si minunate”. Vorbind permanent despre moarte, cit de grea e viata s.a. pe care nici nu le cunoasteti, dati dovada de lasitate si disperare. Fii bun si traieste ce ti-e da sa traiesti, nu-L nemultumiti pe Dumnzeu prin prin mofturile si capriciile voaste.
Culmea! Unii vor sa mai traiasca si nu pot, pe cind altii…
ApreciazăApreciază
Văd că eşti o cunoscătoare a morţii şi a vieţii, atunci te-aş ruga să clarifici câteva lucruri:
Priveşte în jur şi spune-mi ce sens are fiecare lucru, fenomen, etc. pe care-l observi?
Sunt obiecte sau fenomene create de om: o cartea, Universitatea, copiii… Ce rost au toate acestea? Au exact rostul pe care i le-a dat omul creându-le. De multe ori, aceste creaţii apar prin obiceiuri/cunoaştere moştenita. În alte cazuri, le faci instinctual, de exemplu copii – instinctul de reproducere/perpetuare a speciei umane – altfel spus ne reproducem pentru a ne satisface nevoia de a lăsa urmaşi.
Sau fenomenele naturale: flori, fulgere, ploaie. Ce rost au? Le-am dat semnificaţii prin cunoaşterea şi dezvoltarea a înseşi societăţii sau cunoaşterii deţinute de omenire.
Aşa că fenomenele din jur au rostul pe care li-l atribuim noi, egoiştii. Dar preferăm să ne credem speciali. De ce? Pentru că altfel nu ne-am putea justifica propria existenţă şi am lua-o razna psihic, am dispera.
De ce? Pentru că e greu pentru un egoist să accepte o realitate rece şi dură: te-ai născut ca să mori, resturile tale să fie mâncate de viermi ca să contribui la îmbogăţirea humusului.
Mulţumesc pentru atenţie!
ApreciazăApreciază
Ţi-a interzis cineva să trăieşti? Trăieşte, dragă şi să te văd la zenitul sorţii cum vei judeca. Revolta ta dă dovadă de disperare. Mult curaj, răbdare şi înţelepciune!
ApreciazăApreciază