Otrava soarelui

Nu e umbră de tristeţe,

Nici vârtej de disperare:

Vreau pământul să îngheţe.

Galben e bătrânul soare.

Vântul sufletu-mi sfinţeşte,

Cerul este de tămâie,

Soarele îngălbeneşte

Un pământ de nostalgie.

Sunt duşmanul vieţii mele

Şi pasivul răzvrătit.

Gânduri negre, gânduri grele.

Tot mai mort, mai vestejit.

N-am o scuză pentru viaţă,

Pentru moarte – explicare.

E refugiul de gheaţă,

Sau fierbinte evadarea?

Martorul lui Cain – rece,

Tot mai mult îmbătrâneşte.

Eu mă trec şi el se trece,

Tot nimicul otrăveşte!

8 gânduri despre “Otrava soarelui

  1. Nu razele soarelui sint otravitoare ci pamintul este toxic, plin de deseuri umane (oameni): binevoitori fatarnici, prieteni falsi, sustinatori vicleni… si la fiecare pas dezamagiri, dezamagiri, dezamagiri…

    Apreciază

    1. Razele solare sunt otrăvitoare, pământul este toxic… Dezamăgiri? Asta doar în cazul când eşti optimist naiv şi ţi se spulberă visele iluzorice şi fantasmagorice. Nicio dezamăgire, doar nedumeriri poate…

      Apreciază

  2. Nu-i neaparat sa fii optimist pentru a te dezamagi. Chiar daca te astepti numai la rau si esti obisnuit cu nedreptatile cotidiene, oricum ti-e dureros cind pentru a mia oara ti se demonstreaza ca viata e obscura. Doar undeva, in regiunea pectorala, mai licareste speranta – aceasta femeie infidela care te inseala mereu, dar cu care traiesti toata viata. Legea josniciei!

    Apreciază

  3. Da, speranta este gretoasa si nedorita, si trezeste angoasa…. dar ea este. Si nu putem face nimic cu asta. Nimeni nu este in stare sa o inlature din viata sa.

    Apreciază

    1. Ne preocupăm de o mulţime de lucruri, împinşi de speranţe, străduindu-ne zadarnic şi neştiind nimic precis.
      Euripides

      Nădejdi deşarte şi amăgitoare îşi face omul fără înţelegere şi visele dau aripi celor nerozi.
      Septuaginta

      O, speranţă înşelătoare a oamenilor, noroc fragil, străduinţe zadarnice!
      Cicero

      O, speranţe deşarte ale oamenilor! Cum treceţi făgăduind odihnă, şi-n cele din urmă sfârşiţi în imbră, în fum, în vis.
      Cervantes

      Speranţa este o mare falsificatoare a adevărului.
      Gracian

      Apreciază

  4. „Sperantele cele mai ridicole si cele mai indraznete au dus uneori la succese extraordinare.” Vauvenargues

    „Speranta este cel mai bun medic pe care-l cunosc.” Al. Dumas-tatal

    „Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta.” A. France

    „Nu exista perna mai odihnitoare ca speranta.” H. de Balzac

    „Cind, in toiul nenorocirii, un om isi poate construi un roman de sperante in urma unor rationamente mai mult sau mai putin juste cu care-si umple perna ca sa aiba pe ce-si pune capul, atunci, deseori, e salvat.” H. de Balzac

    „Neputinta noastra adesea nu este decit fructul lipsei noastre de speranta.” G. Cesbron

    Apreciază

    1. Văd că eşti o apărătoare înrăită a speranţei. Dar ce este mai neserios, mai naiv, mai banal şi mai lipsit de experienţă, decât speranţa? Şi cu ce se încheie orice? Nu cu moartea oare? Iar speranţa ce? Rămâne fum până la urmă. Dacă mai rămâne.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s