Imnul meu

Azi trăiesc: sunt veşnic? Şi ce dacă aş fi?

Bate vântul: soare sau ploaie, noapte, zi…

Sunt sau nu, eu, alţii, ce să fac, ia zi?

Unde-mi este locul? şi dacă e, de-ar fi?

Rostul mă cunoaşte? N-am habar, nu-l ştiu.

Dacă sunt aievea, de gândesc… Orice, n-am cerut să fiu.

4 gânduri despre „Imnul meu

  1. Traiesti, dar nu esti vesnic, desi… oameni mici fac lucruri mari! In schimb Poezia ta va ramine vie…
    …vintul e zbuciumul, doar accepta soarelele in viata ta…
    Locul tau e aici printre noi, in inima si gindurile noastre, nu vezi… sint oameni care te sustin si tin la tine?!
    … nu cauta ceea ce nu este, pur si simplu TRAIESTE!

    Apreciază

  2. CUVINTUL – ARMA… tu stii sa minuiesti aceasta arma… stii cum s-o faci sa ajunga la tinta… si nu-ti pasa ca in miinile tale aceasta arma aduce daune? Nu totdeauna, dar acum te-ai gindit pe citi ai ranit prin aceste cuvinte???

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s