Azi trăiesc: sunt veşnic? Şi ce dacă aş fi?
Bate vântul: soare sau ploaie, noapte, zi…
Sunt sau nu, eu, alţii, ce să fac, ia zi?
Unde-mi este locul? şi dacă e, de-ar fi?
Rostul mă cunoaşte? N-am habar, nu-l ştiu.
Dacă sunt aievea, de gândesc… Orice, n-am cerut să fiu.
Citeşte printre rânduri, că ABSURD este scris cu litere mari!
ApreciazăApreciază
Traiesti, dar nu esti vesnic, desi… oameni mici fac lucruri mari! In schimb Poezia ta va ramine vie…
…vintul e zbuciumul, doar accepta soarelele in viata ta…
Locul tau e aici printre noi, in inima si gindurile noastre, nu vezi… sint oameni care te sustin si tin la tine?!
… nu cauta ceea ce nu este, pur si simplu TRAIESTE!
ApreciazăApreciază
Extraordinar! Ce ştii tu, chip de lut? Locul meu e printre voi? Nu am nevoie de oameni şi susţinerea lor.
ApreciazăApreciază
CUVINTUL – ARMA… tu stii sa minuiesti aceasta arma… stii cum s-o faci sa ajunga la tinta… si nu-ti pasa ca in miinile tale aceasta arma aduce daune? Nu totdeauna, dar acum te-ai gindit pe citi ai ranit prin aceste cuvinte???
ApreciazăApreciază