Egoism

–       Eşti un soare.

–       Dar uneori mai am nevoie de cineva…

–       Soarele presupune singurătate.

–       Nu vreau singurătate.

–       Atunci nu vei mai încălzi.

–       De ce?

–       Că vei fi încălzită.

–       Aşa mă linişteşti.

–       Şi ce vrei?

–       Îmi place vântul.

–       De ce nu cerul?

–       E prea cuminte.

–       Îţi place să fii mereu bătută?

–       Nu, dar cu cerul nu am ce vorbi.

–       Cuminte nu înseamnă că nu ai ce spune, ci că nu ai pe cine asculta.

–       E valabil şi în cazul meu?

–       Îndeosebi.

–       De ce?

–       Vorbeşti foarte mult.

–       Ca să fiu ascultată.

–       Nu. Ca să fii judecată. Se ascultă o tăcere.

–       Eşti ateist.

–       De ce?

–       Nu crezi în bine.

–       Cred în bine, dar nu am acces la el.

–       Eu cred în ideea că Dumnezeu ne-a creat să profităm de orice.

–       Corect, crezi în idee.

–       Aşa e, dar este ideea mea.

–       Corect. Egoism. Eşti un soare. Produci energie ca să te încălzeşti.