O, soare, cât te mai urăsc,
Că-mi rupi fiinţa de visare!
Când în orbire mă trezesc
Şi mă întunec de mişcare.
O, soare, cât te mai urăsc,
Că eu răsar să-ţi văd prostia,
Să văd cum razele umbresc
Şi-ngheaţă somnul şi-armonia!
O, soare, cât te mai urăsc
Şi scopurile hedoniste,
Urăsc, căci razele sădesc
În minte gânduri egoiste.
O, soare, cât te mai urăsc,
Că dai păcatului lumină,
În ea instinctele-nfloresc,
O, te urăsc, te rog, termină!
O, soare, cât te mai urăsc,
Că-mi rupi fiinţa de visare!
Mă lasă, nu vreau să-nfloresc,
Vreau să mă scutur în uitare!
„La genta e strana, prima si odia poi si ama”, ceea ce în traducere din italiană ar însemna: viața este stranie, mai întîi se urăște apoi se iubește…
ApreciazăApreciază
Viaţa o iubeşte numai un optimist, un disperat, un naiv, un banal, un supus, un conformist, un romantic, un mediocru, un degradat, un oligofren, un cadavru căruia îi place existenţa asta absurdă, fiindcă îşi satisface instinctele egoiste şi exagerate, murdare. De ce să iubesc viaţa, dacă nu am cerut-o?! Nu am nevoie de ea! De aş fi avut posibilitatea m-aş fi dezis de ea iniţial, dar aşa cum ea mi s-a impus, mi s-a băgat pe gât, cum să nu spun că e absurdă?
ApreciazăApreciază
N-am zis că trebuie să iubești viața, am presupus doar că ura pe care o cînți în poezie se poate extinde într-o dragoste mult mai sinceră și profundă.
Undeva unde nu sînt reguli, unde predomină haosul nu te poți aștepta decît la evenimente inexplicabile, cum ar fi ceea ce-am scris mai sus.
ApreciazăApreciază
Nu e ură, e nedumerire. De ce sunt unde nu vreau? De ce fac ce nu vreau? Dragoste?! Îţi atribui tot dreptul de a mă considera cine vrei, dacă voi începe să iubesc existenţa asta absurdă. Atunci voi fi mai pierdut decât sunt şi mai mort decât sunt, şi mai absurd decât sunt…
ApreciazăApreciază
Ești unde nu vrei? Faci ce nu vrei? Toți sîntem așa. Problema e că nu toți conștientizează acest lucru. Ei se consideră liberi fiind de fapt robi, robi ai vieții.
ApreciazăApreciază
Acest răspuns îmi place, am ajuns la un consens! Mulţumesc că te-ai oprit pe-aici.
ApreciazăApreciază
Mereu îmi face plăcere să discut cu tine!
ApreciazăApreciază
Profund marcat şi copleşit! Cu aleasă consideraţie.
ApreciazăApreciază