– Justifică-ţi splendoarea şi uită de tristeţe…
– Mă copleşeşti mai tandru şi gingaş ca oricine…
– Că azi te rup din suflet şi te arunc uitării…
– Dar mă răneşti, o, Doamne, îmi sângerează viaţa!
– Ca ghimpele sălbatic te-ai prins străină-n mine…
– Îmi eşti aşa aproape şi drag şi prea sensibil…
– Voi suferi-n durere, dar te înlătur, dragă!
– Îmi rupi esenţa dulce şi alinarea blândă…
– Că voi muri în chinuri dacă rămâi în suflet…
– O, adorate, arde în mine-a ta iubire!..
– Mă sting în îngheţare şi golul îmi tresaltă…
– Sunt iar înflămânzită de sufletu-ţi perpetuu…
– Îmi sângerează pieptul şi sunt flămând de foamea-ţi…
– Ce moleşeală tristă pe trupul greu se lasă…
– Azi vreau iubirea toată s-o simt cum se topeşte…
– Eşti rece! O, permite-mi din lacrimi rug a-ţi face!
– E dulce disperarea şi chinul mă trezeşte…
– Ai ochii reci ca ceaţa, i-aş încălzi-n suflare…
– Vreau vântul să m-arunce şi să mă zbat în valuri…
– O, sacră voluptate! Când adormeai pe sânu-mi…
– Mă zbucium şi mă vaiet ca piatra-n hău căzândă!
– O, buze somnolente, izvor de adormire…
– Dar plec, te rup din suflet şi te arunc uitării…
– Sortită la pieire, ucisă în uitare!
– Justifică-ţi splendoarea şi uită de tristeţe…
– Mă copleşeşti mai tandru şi gingaş ca oricine…
„Mai bine să fii urît pentru ceea ce eşti, decît să fii iubit pentru ceea ce nu eşti” (Anatole France, scriitor francez)
ApreciazăApreciază
Nu ştiu dacă e bine ceva… Eu nu aleg nimic.
ApreciazăApreciază
Singur am apărut pe lumea asta inutilă, singur voi pleca de aici. Şi nu am nevoie de „iubire”, „fericire”, „rost”. Nu le-am cerut, nu le vreau şi nu am nevoie de ele, aşa cum nu am nevoie de existenţa care mi s-a dat. Vreau linişte ori ceva mai profund. Mă inspiră mult nimicul, inexistenţa, golul. pustiul. Dar acestea întârzie, dacă vor apărea vreodată…
ApreciazăApreciază
Fiecare din noi are nevoie de ceva mai mult, cineva de sănătate, altcineva de bani, bunăstare, armonie sufletescă, comunicare. Dar nu există nici o excepţie în ceea ce priveşte iubirea, poate că nu ai nevoie să fii iubit, dar recunoaşte că uneori vrei să iubeşti. Atunci se pune altfel problema, pur şi simplu nu ai pe cine iubi… Eşti capabil de trăiri intense, ei şi ce, dacă oricum nu vrei să le exteriorizezi.
ApreciazăApreciază
Că azi te rup din suflet şi te arunc uitării…e foarte frumos…. bravo!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
,,Că azi te rup din suflet şi te arunc uitării”…e foarte frumos…. bravo!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Marina! Foarte drăguţ! Sper să nu ai pe cine rupe din viaţa ta…
ApreciazăApreciază
„Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli”. Shakespeare
ApreciazăApreciază
„Trăiri intense” nu presupune neapărat „iubire”, de care nu am nevoie. Poate însemna orice absurditate efemeră. Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
foarte Tareeeee!
ApreciazăApreciază