Sunt om şi mă numesc păcat,
Exist. Pe toţi morţii am trădat.
Sunt imperfect şi mărginit.
Gândesc, absurdul m-a orbit.
Sunt vierme-al viselor deşarte,
Celula pasiunii moarte.
Sunt limitat şi egoist,
Indiferent şi realist,
Paradoxal şi răzvrătit,
Lupt rătăcind cu-n rătăcit.
Penibil sunt și aberant,
Alogic sper, sper în neant.
Rebel şi deznădăjduit,
Naiv, banal şi depăşit.
ABSURD 
Bravo Veceslav….desi poeziile tale sunt intr-un stil ,,omorator” , sunt gandite si expuse de nota 10…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, frate, pentru apreciere!
ApreciazăApreciază
Eşti om şi suferi fără rost
Deşteptăciunea n-are cost,
Pui întrebări şi dai răspuns
Şi crezi că asta ţi-e deajuns ?
Calea spre bine de-o găseşti
Lumea-i o carte de poveşti:
De gândul tău te poartă des
Pe drumul fără de succes
Nu dispera, ceva te-ncearcă
Pe un ocean ai doar o barcă
De ai speranţă şi credinţă
Tu vei afla şi biruinţă
Poţi fi rebel, deznăjduit
Şi pururi bun, de eşti iubit.
ApreciazăApreciază
Sunt ofranda viermilor! Să trăiţi, cei ce mă veţi devora! Vă respect, că mă apreciaţi ca atare. Sunteţi cei mai înţelepţi indivizi, pentru că nu întrebaţi şi nu gândiţi, ci colcăiţi. Trăiască humusul şi cenuşa instinctului!
ApreciazăApreciază