Dorinţa mea

Izvorâtă din străfundul mădularelor sufletului enigmatic, (deci paradoxal), spontan motivată spre destinaţia neintenţionată, fără subconştientul pragmatic năzuit pe un rezultat inevitabil, cu posibilul probabilităţii unei greşeli absolute, dar ascunsă în spatele inconştientului şi asigurată nevinovat de sinceritate naivă şi neverificată, mă las în voia fenomenului instinctiv din mine, cu scopul satisfacerii necesităţii necunoscute, care nu provoacă apreciere sau neglijare, ci îi justifică ţelul, urmându-l supus de indiferenţă firească, drept răspuns la impunerea unei neapărate includeri în cadrul unor acţiuni purtătoare de forfotă dinamică, activă şi silită de forţa nemijlocită a resposabilităţii, ca garant al ordinii şi stabilirii unei logici efectuate în baza unor reacţii inexplicabile şi fără rost, puse sub semnul categoric al experienţei, care poartă rolul decisiv, chiar fundamental în studierea şi explicarea cu exactitate axiomatică a prezenţei existenţei depistată în mine şi stereotipizată în aspiraţiile artificiale pentru obţinerea profitului şi atingerii scopurilor inventate egoistic şi din interes personal, şi, zic – dorinţa mea este absurdă!